Eu sunt descoperirea ta

Eu sunt descoperirea ta.
Sufletul tau a citit harta
Regiunilor de singuratate si tacere
In care atata viata frageda piere
Sau amurgeste fara speranta si vis
Si tu ai pus degetul si ti-ai zis:
Acest frasin trist si gol de langa apa
Cu radacinile infipte in staca ce-o sapa
Sa fie pentru o inima ranita de fata
Singura duiosie si alinare, singura coroana plecata
Amintind un suras, un fior si o tanjire
Atuncea cand pierdute au fost toate din iubire.
In tine voi uita orice robie si orice dor de zare
Sub ramurile tale scuturate, sub crengile rare
Se vor infrati zodii si drumuri nesfarsite
Iar eu voi culege stropi de roua din vechile ursite
Si voi visa, odata sa ma cufund in ochii tai iubite!

TRISTETEA

Este drumul ghioceilor spre adevar
Sau fluturele in sfarsit de vara

TRISTETEA esti Tu
Cand ma iubesti
Mai mult decat delfinii inseteaza
De zvacnirile lor spre CER
Mai mult decat
Mainile ce le intinde copilul tau
Pentru ca el n-a putut invata
Ce inseamna fara de tine

TRISTETEA este cand
Iubirii tale-
- Mai necuprinsa decat oceanele lumii
Nu pot raspunde
Decat cu un vers stangaci
Sau cu o dedicatie
Pe cartea si gandul altuia

TRISTETEA este
Singuratatea
Ce se insinueaza in suflet
Precum mireasma de lilieci
In adiere,
Dupa ce am trait
Dovada
Ca nu mai suntem singuri

TRISTETEA este cand
Eu am putut invata
Ce-nseamna fara de tine

Dar Dumnezeiesc

EL ne-a dat
Un colt de fericire
Dar in acest colt
Incape viata toata
Si puhoiul de stele
Si comete
Si planete
Si mai ramane
O farama de pustiu
Ca sa nu uitam
Cat suntem de fericiti.

Tarziu, tare tarziu...ca sa mai fiu...spre zori

M-alinta
Cu ninsoare de plopi
Gandul- zaludul
Ca-n noapte - fara de soapte
Doar cu-un latrat trecut de miezul noptii
Acum cand noaptea o torn neagra
In sulite si unduiri de val
PE HARTIE
In noaptea asta- casta
Poate ma visezi
C-o lumanare trecand
Ca o adiere prin cadrul din sufletul tau
Sau poate nici tu nu dormi
Cautand pe cer
Constelatia Sagetator
Sau clipa de ieri si din totdeauna
Sau
Ceea ce nici in stele
Nu s-a ursit inca.

E asa de simplu
Cand esti langa mine
Parca TIMPU'
Si-a uitat de sine.
O ramura rupta din alunis
Binecuvanteaza cerul din vaza
Ochii tai privesc pe furis
Am aflat si noi in clipa o oaza.
Maine incepe ACUM
Cu versuri ajunse scrum
Cu toti care vor sa rupa
Din tine macar o ramurea.
Lumea iar e ceata sb lupa
O privesti asa si nu stii ce vrea
Sau te prefaci din orgoliu
Si vrei fiecare inima in insectar
Dorintele tale in arcuri de fotoliu
Cu setea unei tinereti neamplinite
Va fi fost iubire sau joaca iar
Ce cauta un om cal intre magari?
De ce stelele se-nsira pe sireturi
Si mucul de tigara nu -ti vine sa-l scuturi?
Sa fie in lume un om anume
Inscris din vesnicie in zodia mea de nebunie
Sa lase in suflet atatea urme
Timpurile, fugile mele, visele sa le scrume?
Prin el voi fi din nou lumina
Din lumina ce m-a nascut in loc uitat?
Pentru ce el mie mi se inclina
De ce jocul meu amar l-a inspirat?

El si-a luat pe umeri a noastra vina
Si mi-a numarat in palma muguri de malin
Credea ca sunt buni pentru timpii ce vin.
In toate daca e un Dumnezeu
De ce sa nu cred ca mai ne nastem odata
Cand redescopar in ochii lui surasul de fata
Cand in nuferi cerul se clatina iar
Cand si clipele ratate n-au fost in zadar
Iubire sa mai fie in lume oare?
Asa pare sa sopteasca o tainica boare
Ce trece prin sufletele noastre triste
Luminate acum de limpeziri de ametiste

Incepe sa fie bine, vulcanul a tacut.
Vremea se-ntinde padure peste varfu-i mut
Venim spreo noua cununa a diminetii
Vom afla poate taina vesnica a tineretii
Si plinul din sarutul dorit
Afla-vom ca am iesit din mit.